marți, 21 februarie 2012

Statul democratic

Statul este organizația care deține monopolul asupra unor servicii pe un teritoriu delimitat de frontiere. Statul este titular al suveranității și personifică din punct de vedere juridic națiunea. Din punct de vedere social, statul nu trebuie confundat cu societatea, el fiind o instituție separată care poate să reflecte mai mult sau mai puțin interesele societății. O teorie pe deplin satisfăcătoare despre stat nu există nici în acest moment, dezbateri despre natura, formele, funcțiile statului existând și astăzi în cercurile specialiștilor din variatele domenii (politologie, drept, sociologie, filozofie) care cercetează și analizează viața socială.



Discuții despre ce este, despre ce ar trebui să fie și în ce fel ar trebui să acționeze statul pot fi identificate încă din antichitate, chiar dacă nu era utilizat termenul de stat, el fiind originar în perioada modernă. Articularea unor teorii coerente despre stat pot fi întâlnite în discursul gânditorilor din Grecia antica. Timp de milenii a fost acceptată, oarecum apriori ideea că statul trebuie să asigure nevoile cetățenilor, să urmărească un bine public și să fie implicat în atingerea intereselor comunității pe care o reprezintă.
O analiză importantă în evoluția teoriilor despre stat, considerată o adevărată teorie a statului, este Principele lui Machiavelli.
Începând cu secolul XIX, mai exact prin teoriile liberale, aceste concepții sunt puse în discuție și primesc o nouă interpretare, iar acolo unde guvernările sunt de tip liberal aceste noi concepții sunt puse și în practică.

  1. Statul este un ansamblu de instituții distinct de restul societății, care creează sfere publice si sfere private.
  2. Din punct de vedere al autorității, statul este o putere supremă și suverană, precum și legislativă într-un anumit teritoriu. Pentru a-și putea exercita aceste forme de manifestare a puterii, statul are monopolul asupra forței.
  3. Statul își exercită puterea printr-un aparat birocratic.
  4. Statul ca entitate se distinge de functionarii care ocupă anumite funcții la un moment dat în aparatul său birocratic și, din acest punct de vedere, statul are suveranitate și asupra acestora. Prin funcționari se înțelege orice demnitar, inclusiv presedintele, primul-ministru, ministrii, etc.
  5. Statul are puterea de a impune și de a colecta taxe de la populație.

Despre Montesquieu

Sper ca acest video sa va fie de folos in vederea retinerii principiului separarii puterilor in stat enuntat de filosoful francez, Montesquieu, dar si pentru a efectua tema pentru acasa pe care v-am dat-o la cursul nostru.


Separarea puterilor in stat


Separarea puterilor în stat, numită adesea doar "separarea (sau și separația) puterilor", este un termen politic creat și folosit pentru prima dată de gânditorul politic francez al epocii Iluminismului Charles de Secondat,Baron de Montesquieu, constituind un model de guvernare a tuturor statelor democratice de astăzi.
Conform acestui model, puterea statului trebuie divizată în diferite compartimente cu puteri și responsabilități separate și independente. Cea mai normală separare a acestor puteri este cea tripartită, care se întâlnește la majoritatea națiunilor moderne, unde este vorba de puterile legislativa, executiva si judiciara cu mențiunea că aceste funcții nu au voie să se afle în aceeași mână. 
Acest principiu a fost enunțat încă de către John Locke ("Two treatises on government", 1690) și mai ales de către C. de Montesquieu ("De l'esprit des lois", 1748) în lupta împotriva statului absolutist, principiul acesta devenind baza statului constituțional modern. Prin separata transmitere a funcțiilor către parlament, guvern, administrație, precum și către judecători independenți, puterea statală este ținută în echilibru prin intermediul unor controale reciproce (echilibrul puterilor), apărând astfel pe cetățeni de eventualele acțiuni despotice ale statului.

miercuri, 8 februarie 2012

Fisa de lucru individual - Renastere si Umanism


1. Ce este umanismul?

2. Ce fel de om doreau să formeze umaniştii?

3. Care era scopul învăţământului în Renaştere?

4. Prin ce crezi că se deosebesc operele artiştilor Renaşterii de cele din antichitate?

Reprezentantii Renasterii

Va prezentam cateva dintre figurile predominante ale Renasterii.

1. William Shakespeare
(n. 23 aprilie 1564 - d. 23 aprilie 1616 ) a fost un dramaturg și poet englez, considerat cel mai mare scriitor al literaturii delimba engleza. El este adesea numit poet național al Angliei și “Poet din Avon” (“Bard of Avon”) sau Lebăda de pe Avon, The Swan of Avon. Lucrările sale au supraviețuit, incluzând unele colaborări, alcătuite din aproape 38 de piese de teatru, 154 de sonete, 2 lungi poeme narative, și alte multe poezii. Piesele lui de teatru au fost traduse în fiecare limbă vorbită și sunt jucate mai des decât cele ale oricărui alt dramaturg.


2. Leonardo da Vinci

(n.15 aprilie 1452  - d. 2 mai 1519) a fost un pictor, sculptor, arhitect și om de stiinta italian.
Om de spirit universal, în același timp artist, om de știință și inventator, Leonardo încarnează spiritul universalist al Renasterii și rămâne unul dintre oamenii cei mai importanți din acea epocă. Aportul său deschizător de drumuri în artele plastice și forța lui de anticipare, neegalată vreodată în întreaga desfășurare istorică a științei sunt caracteristice uriașei sale personalități, de care a fost permanent conștient. Leonardo a scris în însemnările sale, cu un an înaintea morții, cuvintele cu vibrație de bronz: Io continuerò („Voi dăinui”).
3. Miguel de Cervantes
n. 29 septembrie 1547 - d.22 aprilie 1616) a fost un romancier, poet și dramaturg spaniol. E considerat simbolul literaturii spaniole, cunoscut în primul rând ca autorul romanului „El ingenioso hidalgo don Quijote de la Mancha”, („hidalgo” este un reprezentant al micii nobilimi) pe care mulți critici literari l-au considerat primul roman modern și una din cele mai valoroase opere ale literaturii universale. A fost supranumit „Principele ingeniozității”.

4. Giovanni Boccaccio
(n. 1313— d. 21 decembire 1375) a fost un poet și umanist talian. Cu povestirile sale reunite în Il Decamerone(„Decameronul, 1470) a influențat nu numai dezvoltarea literaturii italiene dar a și creat modelul genului de nuvela, reluat în creația multor scriitori europeni.



5. Dante Alighieri

(29 mai 1265 - 14 septembrie 1321), poet și filosof italian, om politic florentin cel mai mare scriitor european din Evul Mediu. Autor al "Divinei Comedii", capodoperă a literaturii universale, Dante este primul mare poet de limbă italiană, Sommo Poeta („poet în cel mai înalt grad”).
„Dante era de statură mijlocie, cu un umblet grav și liniștit. Avea o față lungă, nasul acvilin, ochii mari, pielea brună, părul negru și des, totdeauna cu o căutătură melancolică și gânditoare” (Giovanni Boccaccio Trattatello in laude di Dante).

Lectia 3 - Renasterea si umanismul

Umanismul a fost curentul de gândire ce a dominat epoca Renaşterii (secolele XIV-XVI), având expresii strălucite în plan cultural larg, în câmpul creaţiei artistice şi al concepţiilor filosofice şi ştiinţifice.
Într-un sens istoric şi filosofic, prin umanism se înţelege o mişcare spirituală amplă, care s-a extins în toată Europa Occidentală, o mişcare ce pune în centrul preocupărilor sale omul şi condiţia umană. Este o orientare ce glorifică puterea de cunoaştere şi de creaţie a omului, capacitatea sa de autoperfecţionare culturală şi morală.

Este o epocă de mare efervescenţă spirituală, în care descoperirile ştiinţifice şi tehnice din spaţiul societăţilor occidentale sunt acompaniate de descoperirile geografice, de inovaţiile stilistice şi de viziune în plan artistic, de schimbări de mentalitate şi de atitudine în plan social şi economic. Toate acestea lărgesc cadrele mentale ale epocii, pun bazele unei noi imagini asupra universului şi a omului. În centrul acestei revoluţii culturale stă o nouă concepţie asupra omului, diferită de cea dominată în perioada medievală. Este viziunea antropocentrică, prin care omul este consacrat în condiţia de valoare supremă pentru om, iar scopul său este desăvârşirea spirituală şi realizarea fericirii în viaţa practică. Interesul pentru om ca individ se leagă de apariţia noilor forţe economice şi sociale, burghezia, care impune treptat o viziune laică şi pragmatică despre om.
n sfera gândiri umaniste se afirmă Pico Dela Mirandola, Tomaso Campanela , Thomas Morus, Montaoigne, Erasmus, iar în arta plastică are loc efectiv o revoluţie estetică prin inovaţiile introduse de Durer, Michelangelo, Rafael, Leonardo Da Vinci, etc. Trecerea spre epoca modernă este făcută de Dante, Petrarca, Rabelais, Boccacio, Calderon Dela Barca, Shakespeare, Cervantes.

Lectia 2 - Formarea statelor medievale romanesti

Premisele formarii statelor medievale românesti. Odata cu desavârsirea procesului de formare a poporului român si a limbii române (secolele VIII-IX) în istoria ce se scria în spatiul Carpato-Danubian-Pontic începe o noua etapa -constituirea statelor medievale românesti. 


Formarea statelor medievale românesti este, în primul rând, rezultatul actiunii mai multor factori interni: formarea relatiilor feudale, necesitatea protejariii averii acumulate de diferitele paturi sociale, a reglementarii relatiilor dintre aceste paturi, a apararii cailor comericiale internationale care strabateau spatiul românesc si a centrelor de comert intern (iarmaroace, asezari orasenesti), a valorificarii economice a noilor terenuri etc. 

Premisele interne au fost favorizate de anumite împrejurari externe. Astfel, în perioada care a urmat dupa invazia tatarilor din 1241 a fost lichidata pentru o vreme hegemonia regatului maghiar la sud si est de Carpati, ceea ce a permis formatiunilor statale românesti din aceasta zona sa evolueze spre întarirea propriei organizari interne si extinderea lor teritoriala. 

Constituirea statelor medievale românesti a decurs în câteva etape: unificarea teritoriala, formarea structurilor sociale, a institutiilor centrale statale de guvernare si obtinerea independentei, recunoscuta de tarile vecine. 

Film despre cruciade

Sper ca aceste filme sa va ajute sa va ajute sa intelegeti mai bine cum s-au petrecut cruciadele in lume.

Cruciade- fotografii



Lectia 1 - Cruciadele


Cruciadele au fost campanii militare ale crestinismului catolic, cu scopul de ocupare ale unor teritorii din Palestina, cu lacasuri de cult biblice, teritorii care nu au apartinut niciodata in trecut vreunei tari europene. La declansarea Cruciadelor au mai contribuit si urmatorii factori:
  • Penetrarea turcilor seldciuci in anul 1071 in Asia Mica (care au ingreunat liberul pelerinaj al credinciosilor crestini in Palestina).
  • Apelul împaratului bizantin ortodox Alexios Komnenos, care se simtea acut amenintat de turci.
  • Zelul confesional si spiritul belicos al epocii.
  • Ideea de razboi sfânt pusa in circulatie de papalitate, cuplata cu false promisiuni de iertare a pacatelor in caz de moarte în timpul Cruciadelor (indulgente).
  • Dorinta de îmbogatire usoara si rapida a aventurierilor europeni.
  • Interese comerciale in zona estica a Bazinului Mediteranian.
Cruciadele au constituit (alaturi de încrestinarile fortate din primele secole dupa Edictul de la Milano din anul 313, de Reconquista iberica din secolele 14-15, de Conquista spaniola a Americii Latine din secolele 15-16, de razboaiele si persecutiile contrareformei catolice din secolul 16, de vânatorile medievale de vrajitoare si de Inchizitie) cele mai mari crime savârsite de Biserica impotriva umanitatii. Istoricii apreciaza ca in total au fost ucisi de catre Biserica in 1500 ani (între secolele 4-19) circa 10 milioane oameni nevinovati, in timp ce alte câteva milioane de oameni nevinovati au fost persecutati, torturati, mutilati, exilati, distrusi psihic. In timpul celor sapte Cruciade, trupele de aventurieri crestini catolici au devastat peste tot pe unde au trecut (Europa si Asia), au ucis zeci de mii de crestini ortodocsi (razbunare pentru Marea Schisma din 1054) si zeci de mii de locuitori civili necrestini ale regiunilor asiatice.

Cruciada 1 (1096-1099): a dus la cucerirea Ierusalimului in anul 1099 si la întemeierea Regatului Ierusalimului, cu orasele vasale Akkon, Antiochia, Edessa, Tripolis, Beirut, Sidon, Tyros. Cu ocazia ocuparii Ierusalimului, Cruciatii au macelarit peste 20.000 mii locuitori (inclusiv copii, batrâni, femei).

Cruciada 2 (1147-1149): ocuparea Edessei de catre turcii seldciuci a provocat cea de a doua Cruciada. Cruciada, condusa de trupele imparatilor Konrad al III-lea (Germania) si Ludovic al VII-lea (Franta), s-a incheiat cu un total esec.

Cruciada 3 (1189-1192): si-a propus recucerirea Ierusalimului (intrat din anul 1187 in stapânirea musulmanilor). Cruciada nu a avut succesul scontat, incheindu-se numai prin recucerirea Akkonului si printr-un armistitiu, prin care musulmanii au permis accesul pelerinilor neînarmati si pasnici in Ierusalim.

Cruciada 4 (1201-1204): initiata de papa Innocentiu al III-lea impotriva Egiptului (stapânul Ierusalimului), si-a abandonat rapid telul primar, degenerând intr-un razboi fraticid, indreptat contra Constantinopolului ortodox, unde aventurierii catolici vestici au instaurat temporar in 1204 un regat neviabil pro-catolic, deasemenea numeroase mici principate catolice pe teritoriul Greciei ortodoxe, principate la fel de neviabile. Peste tot au comis crime pe scara larga.

Cruciada 5 (1228-1229): condusa pe cale maritima de imparatul german Friedrich al II-lea, recucereste pentru ultima data Ierusalimul, oras care va fi pierdut de Cruciati definitiv in anul 1244.

Cruciada 6 (1248-1254): ajunge in impas in anul 1250, prin luarea ca prizonier a regelui francez Ludovic al IX-lea, conducatorul ostilor catolice, rascumparat cu mari sume de bani. Cruciada reuseste numai mentinerea unor posesiuni izolate dinafara Ierusalimului.

Cruciada 7 (1270): condusa de regele francez Ludovic al IX-lea, esueaza rapid.
In anul 1291 cad si ultimele bastioane ale crestinilor catolici in mâinile musulmanilor (Akkon, Sidon, Tyros, Beirut).

Bun venit!

Buna tuturor!

Sper ca acest blog sa ajute copiii de  clasa a VI-a pentru intelegerea cunostintelor de istorie si nu numai. Veti vedea ca, impreuna, vom descoperi taramuri minunate si veti indragi foarte mult aceasta disciplina .

Va astept cu drag, pe toti, sa descoperim cat de frumoasa poate fi istoria!